Am constatat ca exista si multe femei, casatorite sau cu iubiti, care se simt singure... Desi o relatie presupune intelegere, sentimente impartasite, pana la urma o viata impartita la doi, cu bune si rele, singuratatea iti poate cauza o durere atat de mare, incat, de cele mai multe ori, simti ca nu o mai poti indura, oricat l-ai iubi pe cel de langa tine.
Recunosc faptul ca am trait si eu o astfel de experiente. Formam un cuplu de ceva ani, locuiam impreuna, totul parea sa mearga perfect, dar, la un moment dat, fara sa imi dau seama cand, s-a petrecut un declic si nu mi-am mai gasit locul in relatia respectiva, sentiment care a fost resimtit de ambele parti.
Sarutatile lui din fiecare dimineata pe umarul meu nu mai trezeau in mine dorinta, discutiile pe care le aveam nu mai erau la fel si eram istovita de neputinta de a gasi acel "ceva" cu ajutorul caruia sa pot aprinde din nou flacara iubirii care, odata, a existat intre noi. Eu am inceput sa ma simt ingrozitor de singura, ca pana la urma sa constat ca nu numai eu simteam asta.
Fara sa realizez, m-am indepartat emotional foarte mult de cel pe care, la un moment dat, il vedeam perechea mea, tatal copiilor mei. Nici el si nici eu nu am reusit sa ne regasim drumul comun, pe care sa pasim fara sa ne fie frica de ceva, vreodata.
Rutina, lipsa comunicarii, interiorizarea mea si a lui - cred ca toate au contribuit la insingurarea mea si, in cele din urma, la ruperea relatiei. Nu am mai putut indura durerea singuratatii in doi si am ales, decat sa ne chinuim, sa ne cautam drumuri separate in viata.
Atunci cand apare acest 'fenomen' al singuratatii in doi, ori incerci sa gasesti solutii, ori divortezi. Stiu ca este dur, dar daca nu poti rezolva altfel aceasta problema, divortul este solutia viabila. Intr-o relatie, ambii parteneri trebuie sa lupte ca relatia sa functioneze. Luati in calcul ambele variante, incercati sa vedeti toate punctele de vedere ale fiecarei parti si luati o decizie.
Din cand in cand ti se mai pune o intrebare, esti buna atunci cand rezolvi diverse situatii, in rest esti un bun de care, atunci cand el se satura, se eschiveaza, incepe cu 'esti grasa', 'esti urata' etc. E trist sa fii in doi, dar singura...".
De cele mai multe ori ne este foarte greu sa acceptam faptul ca o relatie de dragoste nu poate fi ca la inceput, ca nu mai simtim acea zvancnire a dragostei, acei "fluri in stomac", acele batai ale inimii, care ne sfasie pieptul.
Uneori ne intrebam daca acele gesturi reflexe ale partenerului, pe care le atribuim sentimentelor de dragoste, exista pur si simplu sau sunt insotite de trairi intense. Vin de la birou si il gasesc in fata calculatorului. Ma saruta, la fel cum o face de fiecare data - aproape absent - si se intoarce la jocurile lui. Pregatesc masa, vine si isi ia ceva pe o farfurie, iar apoi se posteaza in fata televizorului. Ca in fiecare seara, as vrea sa il aud povestindu-mi cum a fost ziua pentru el, nu sa stam impreuna pe canapea precum doi straini, care au venit la cinema si poate, repet, poate, impart o punga de floricele. Pana ma pregatesc eu de culcare, il gasesc deja in dormitor, adormit bustean. Ma prabusesc, ca in fiecare seara, la pamant si plang. Ce viata este asta? De ce sa accepti asa ceva?
Asteptarile tale neimplinite, poate si ale lui, nu vor putea niciodata umple acel gol al unei relatii, daca nu exista comunicare. Nu astepta mereu sa fie el cel care face primul pas, spune-i ce te nemultumeste, ce te deranjeaza! Intr-adevar, gesturile ar trebui sa vina de la sine, dar putina "instigare" nu strica.
Reaminteste-i ce gesturi iti fac placere si ce te face sa te simti bine. Nu te interioriza, nu refuza dialogul si nu lasa rutina si stresul emotional sau fizic sa va indeparteze unul de celalalt! Viata in doi este frumoasa atunci cand este traita in doi, cand se transforma intr-o mizerabila singuratate in doi nu isi mai are locul. Schimba placa, fa ceva, TRAIESTE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu