Tânăra generaţie şi tradiţiile străvechi

Suntem în perioada în care de pe masă nu lipseşte nimic, perioada în care mâncăm orice şi la orice oră fără a ne mai gândi dacă este bine pentru organismul nostru sau nu. Ne agităm mai mult decât este cazul să facem cumpărături şi să ne întâmpinăm oaspeţii cu bucate alese pe masă. Ne forţăm să păstrăm anumite tradiţii chiar dacă acestea nu ne reprezintă şi nu ne provoacă prea mari satisfacţii. O facem pentru că “trebuie” şi nu avem de ales, nu ne putem dezamăgi familia, o vom face mai târziu atunci când ei nu vor mai avea puterea de a ne mobiliza pe toţi. O să vină această vreme în care generaţia bunicilor noştrii va trece, părinţii noştri nu vor mai avea puterea să facă totul de unii singuri, iar noi nu vom mai avea ce să le arătăm copiilor şi mai apoi nepoţilor noştrii. Adevărul este că sunt multe tradiţii care se mai ţin pe la noi. Unele sunt mai bune, altele sunt mai puţin bune. Sigur, până la urmă, tradiţia poate fi văzută din afară ca fiind ceva rău dacă n-o înţelegi. Totuşi, sunt şi obiceiuri exagerate de care ne agăţăm parcă cu dinţii. Părerea mea personală este că unele obiceiuri şi tradiţii merită păstrate şi duse mai departe, dar nu trebuie impuse.

Despre bunul simt putem spune multe, incepand de la educatia data de catre parintii si bunicii nostri, acele reguli simple si traditionale poporului roman, nascute din inclinarile si trebuintele fiecaruia, create categoric pentru buna armonie a tuturor, si pana la explicatiile filozofice ce-l definesc drept o masura a bunei cresteri, a bunei cuviinte si, bineinteles, o masura a respectului fata de cei din jur. Reguli pe care, copii fiind, le-am invatat, pentru ca ani mai tarziu, la varsta maturitatii, sa le aplicam in viata de zi cu zi, oriunde si oricand, diferentiandu-ne de nesimtitii zilelor noastre, adica de cei care mananca seminte si scuipa cojile pe jos, de cei care merg la picnic si lasa munti de gunoaie in urma lor, de cei care considera ca strada este numai a lor, injurand si claxonand, incalcand tot ceea ce-nseamna legislatie rutiera, si astfel de exemple ar putea continua, “panoplia nesimtirii” fiind vasta, multi nesimtiti regasindu-se in ea. Din pacate, din ce in ce mai multi! Ne degradam ca societate pe zi ce trece, uitam ce-am fost, ignoram ce putem fi, tinerii nu stiu iar cei batrani uita sa-i invete ori poate nu mai stiu sa-i invete…

De ce oare am uitat sa vorbim copiilor astazi despre respectul fata de cei din jur, despre iubirea fata de natura si patrie, despre simtul masurii si al valorilor? De ce oare copiii de astazi au uitat sensul cuvintelor “sarut-mana/buna ziua”, “te rog”, “multumesc” si altele, cuvinte care pentru noi, cei nasc, reprezinta insasi uti inainte de '89, cheia bunei functionari a masinii numita CIVILIZATIE. Fiindca civilizatia este (din punctul meu de vedere, al unui umil pasionat de istoria si trecutul acestei tari care-mi este tare draga.), asemenea unei masini, daca i se-acorda respect, atentie si educatie, functioneaza ireprosabil, producand valori, umanitate si progres. As vrea sa cred ca noi astazi suntem mult superiori bunicilor si parintilor nostri, insa modul cum ne comportam, cum ne manifestam in viata de zi cu zi, cum respectam si aplicam minimele reguli ce convietuire civilizata si bun simt demonstreaza exact contrariul, le suntem inferiori.

Mai grav este faptul c-am devenit total nepasatori fata de nesimtitii zilelor noastre, actele lor reprobabile si condamnabile in ochii batranilor nostri, sunt “normale” in ochii nostri. De ce am ajuns aici? De ce s-a ajuns aici? Suntem cu totii vinovati de faptul ca tiganeala, manelizarea, sfidarea valorilor si a trecutului, lipsa de respect si de bun simt, au ajuns astazi “valori” in societatea romaneasca? DA, CATEGORIC DA!