joi, 10 septembrie 2015

Suflet de hârtie

Afară s-a întunecat ... Norii negrii au acoperit de dimineaţă cerul şi de ieri nu l-am mai văzut la faţa, nu l-am mai văzut brăzdat de stele ... în plus a ascuns luna cu o furie oarbă ...ca să ne întunece mintea înceată. În apropiere se aud tunete puternice ce te-nfioară şi fulgere se înfăţişează printre norii de plumb. Se pare că toamna rece a venit hotărâtă şi îmi învăluie mintea într-o ceaţă profundîă ... fiori de gheaţă mă trec pe şira spinării ...îmi simt inima de plumb, sau nu mai simt nimic, nu sunt sigură de ce se întâmplă. Sunt mii de fulgere pe cer pe care se pare că le văd doar eu...E furtună mare afară şi mie îmi vine să plâng...să fug, să plec departe de aceste vise deşarte, de aceste cuvinte nespuse, de aceste dorinţe neâmplinite, frustări ce le am profund în inima, de aceste lucruri sinistre dintr-o viaţă banală. Acest cer de plumb şi aer rece de afară, închis mă răneşte adânc, ca nişte gheare smulge din mine şi se înfruptă această toamnă care abia a început. Ceva sinistru mă urmăreşte ...o nenorocire în această noapte neagră se va întampla ...Închid ochii. Afara cred că e cancer de frig şi îmi intra adânc în vene. Mă cutremur toată... Azi va fi o tragedie...Simt miros de sânge proaspăt... Nu e toamna sinistră. Nu e nebunie curată şi nici furtună puternică afară, este doar o ploaie de toamnă mocănească...furtună e in capul meu. Te aştept în seara asta la mine să îmi spui că totul va fi bine. Vino să mai simţi şi tu cum te poate uda până la piele o ploaie rece de toamnă...lasă măcar pentru câteva ore porumbeii sa se descurce singuri...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu