1 Mai muncitoresc

Scriu mai rar şi mai puţin decât îmi doresc, dar de cele mai multe ori nu mai am putere să o fac. Cuvintele mi se înghesuie de-a valma în cap şi când pun degetele pe tastatura nu le mai găsesc rostul. Am ciorne de hârtie cu duiumul dar nu am putere să le pun cap la cap. Azi însă de 1 Mai mi-au revenit amintirile când stăteam în curte alături de cei dragi şi aşteptam cu nerăbdare micii şi berea cumpărata de la birt la găleată din care noi mâncam spuma cu lingura.

Sper ca vremea să ţină totuşi cu noi şi să avem parte şi astăzi de un grătar în curte. Am văzut ieri grindina pe care nu îmi amintesc să o mai fi văzut vreodată şi de care sper să nu mai am parte. Stau în casă învelită în pătură ca să nu mor de frig şi nu îmi vine să cred că este 1 Mai. Pe vremuri mergeam şi cu cortul în această perioadă. Acum nu mai înţeleg exact în ce anotimp ne aflăm de la o zi la alta.

Nu sunt şi nu o să fiu niciodată nostalgică dupa perioada de dinainte de '89, dar o să fiu întotdeauna nostalgică după perioada în care îi aveam aproape pe toţi cei dragi mie. Acum stau şi îmi amintesc ce am învăţat la şcoală despre 1 Mai şi despre semnificaţia istorică a zilei de 1 Mai

Congresul Internaţionalei Socialiste a decretat, în anul 1889, 1 mai - Ziua Internaţională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, care au manifestat pentru reducerea normei orare zilnice de lucru la 8 ore. În anul 1872, aproximativ 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcţiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanţi au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, cea mai mare demonstraţie având loc la Chicago, unde au mărşăluit 90 de mii de demonstranţi, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Toţi au pledat pentru ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului. Trei zile mai târziu, în Piaţa Heymarket din Chicago, numărul greviştilor se ridicase la peste 65 de mii, iar 4 protestatari au fost împuşcaţi şi foarte mulţi au fost răniţi în urma unor incidente violente cu poliţia.

Cu timpul, 1 Mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea ţărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autorităţile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.

În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mişcarea socialistă în 1890. După 1990, importanţa propagandistică a zilei a fost minimalizată, iar oamenii se bucură de acest eveniment sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte.

Concluzia: vremurile s-au schimbat, a ramas doar faptul că avem o binemeritată zi liberă din partea statului...bucuraţi-vă de ea, fi-ţi alături de cei dragi şi savuraţi-vă această zi liberă. Eu una, asta o să fac, doar că o voi face în stilul anilor  2014 :)