joi, 2 ianuarie 2014

Suflet de hârtie



Dacă m-ai iubit…de ce te-ai oprit? Acesta a fost gândul ce mi-a venit când a bătut orologiul ora 24. La cine a făcut referire, desigur că habar nu am. Poate la toţi cei ce au pretins vreodată că mă iubesc şi cu toate acestea acum nu mai sunt lângă mine. Nu pot să cred că îmi bate soarele în geam la acest început nou de an. Porumbeii vin în continuare în fiecare zi să mă salute şi să îţi primească porţia de mâncare. Tot ce a fost până acum este deja istorie şi zilele curg fără să se oprească. Eu trec prin ele fără să îmi dau seama şi fără să mai pot schimba ceva. Sunt aproape incapabilă să mai iau o decizie sau să ştiu încotro mă întrept. O să las totul să vină de la sine şi nu o să mă mai împotivesc. Cu siguranţă pe tine o să te vreau în umbra mea în fiecare secundă şi o să mă aştept ca TU să mă protejezi de tot ceea ce îmi apare în cale. Voi fi în continuare o laşă ce aşteaptă protecţie din altă lume. O lume ce nu poate articula nici un cuvânt, o lume ce se suprapune cu a noastră, o lume încremenită într-o linişte deplină. Stau pe acoperişul blocului cu zece etaje şi admir oraşul de sus. Pot coborî cu liftul sau pot ajunge jos în cateva secunde. Ador acest oraş şi priveliştea pe care mi-o oferă de aici, de sus, de prea sus…O să caut un bloc mai înalt…atât de înalt încât să mă apropie şi mai mult de voi…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu