Pauză, vreau să cobor

Fiecare dintre noi avem momente în viață în care simțim că totul se prăbușește. Măcar o dată în viață se întâmplă să ne lovim de diferite piedici care ne opresc de la drumul nostru în viață. Aceste momente ne fac să vrem să renunțăm, ne mănâncă toată energia și ne lasă fără chef, fără motivație și fără drag de lucrurile care, odată, ne plăceau.

Astfel de momente dificile nu sunt, în fapt, nimic altceva decât semnele pe care ni le oferă viața, prin intermediul subconștientului nostru, că avem nevoie de o pauză în care să ne deconectăm de la micile probleme. Pe parcursul vieții, conștientul ne tot alimentează cu mesaje că totul trebuie luat în serios, că nu avem nevoie de pauze, că actualul loc de muncă este ceea ce ne dorim, chiar dacă ne termină psihic, că rutina este bună și trebuie să ne ținem de ea până la pensionare, uneori chiar și după. La un moment dat, subconștientul nostru clachează și construiește scenarii, aparent dăunătoare, dar care au ca scop final deconectarea noastră. Tot acest declic se petrece într-o fracțiune de secundă. Ori stăm în pat și dintr-o dată suntem străfulgerați de întrebarea: Chiar sunt fericit cu adevărat așa cum sunt acum? Ori stăm pe Facebook, ne uităm la fotografiile prietenilor  care par atât de fericiți în Santorini, Thailanda, Tenerife sau chiar pe plaja din Mamaia. Ne enervăm și ne întrebăm cu voce tare: Eu de ce nu merg niciodată într-o astfel de vacanță?

Rutina amplifică starea de depresie, iar răspunsul la întrebarea „Cum scap de lipsa de poftă de viață care a pus stăpânire pe viața mea?” este unul singur: „Ieși afară, ieși din casă!”. Unde? Oriunde. În parcul din fața blocului sau în îndepărtata Indie. Mintea construiește granițe, impune reguli, crezând că ne vrea binele, însă spiritul nostru este liber, are nevoie de aventuri, de acțiune, de orice altceva în afară de rutină. Călătoriile te ajută să te deconectezi de la ceea ce ai lăsat acasă. Fie că avem o problemă de cuplu, fie că avem probleme la locul de muncă sau într-un alt aspect al vieții noastre, plecarea într-un loc nou ne ajută să ne mutăm atenția și să acumulăm noi experiențe. Până în acel moment, credeam că tot ceea ce facem în viață, adică rutina pe care ne-am creat-o, este suficientă. În vacanță descoperim noi puncte de vedere, noi moduri de a gândi și de a acționa și, de multe ori, chiar suntem surprinși de noi. Readucem în viața noastră sentimente și simțiri pe care le-am uitat, care abundau în copilărie, însă nu mai au loc în viața de adult.

 Primul lucru pe care îl putem face, chiar înainte de a ne face bagajele pentru un sejur, este să ne anunțăm colaboratorii, prietenii și familia că mergem în vacanță. Toată lumea trebuie să respecte nevoia noastră de intimitate, de deconectare, iar toate mijloacele care ne-ar putea aduce aminte de rutină trebuie lăsate acasă. Prietenii noștri trebuie să fie înștiințați că telefonul nostru va rămâne mai mult în camera de hotel sau va fi folosit numai pentru poze.

Dacă alegi să mergi singur în vacanță, fă orice activitate pe care, în mod normal, n-ai face-o dacă ai fi acasă. Plimbă-te, descoperă noul oraș,  oamenii, cum gândesc, ce-i diferit și cum te simți să fii acolo. Bucură-te de fiecare moment și fii prezent, indiferent de ce faci acolo. Dacă mergi împreună cu cineva, e indicat să petreci timpul cu acea persoană. Bucură-te de prezența lui, râdeți, glumiți, ieșiți și faceți lucruri care să vă scoată din rutină. În momentul în care reveniți acasă, folosți energia creată pentru voi, pentru ceea ce aveți nevoie. Observați dacă lucrurile s-au așezat, dacă v-au venit idei noi sau dacă pur și simplu vi s-a schimbat atitudinea cu privire la situația de la care ați plecat.