E târziu și am constatat că de ceva vreme porumbeii nu au mai venit la geam. S-au plictisit și ei să îmi mai țină companie. Pe tine te simt în fiecare dimineață de partea cealaltă a geamului, dar cred că m-am plictisit și eu precum porumbeii. Poate într-o bună zi o să te las să intrii, dar nu acum. Îl aștept pe tata peste câteva zile, sper sa vină să-i povestesc ce am mai făcut. Sunt umbra omului ce am fost cândva, sunt doar o umbra ștearsă a omului de acum zece ani. Am ajuns chiar eu un suflet de hârtie bătut de vânt...într-o bună zi vă las să mă luați cu voi, dar nu acum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu